Dragă prieten(ă),

Ne bucurăm că ai acceptat provocarea de a participa la construirea jocului-spectacol propus de noi.

Scrierea unei povestiri poate părea o sarcină grea, dar te asigurăm că poate fi în același timp un proces distractiv, plăcut.

În plus, prin alegerea obiectului deja ai parcurs mai mult de jumătate din traseu: ai stabilit personajul și/sau intriga!

Vei găsi în continuare câteva sfaturi și trucuri utile pentru acest prim nivel – scrierea poveștii obiectului ales de tine.

Îndrumar pentru dezvoltarea poveștii

1.Scrie cel puțin 10 minute continuu din momentul în care ai început!
Poți începe chiar cu fraza: Nu știu ce să scriu despre (..obiectul x), Nu știu să scriu (..(..obiectul x) sau orice altceva îți vine la îndemână, atâta vreme cât nu ridici instrumentul de scris de pe foaie și ai în minte obiectul despre care vrei să scrii.

2. Încearcă să nu editezi până la sfârșit sau nu simți că trebuie cu adevărat!
Spontaneitatea funcționează cel mai bine pentru povestirile scurte, iar simplitatea este cheia. Nu te complica.

3. Tratează obiectul ca pe o rampă de lansare în interiorul tău și folosește toate simțurile în descrierea lui!
Deși ne știm și înțelegem toate cele cinci simțuri, cel puțin patru nu sunt folosite simultan în mod normal când scriem sau creăm orice altceva. Spre exemplu, dacă ți-aș cere să descrii camera în care te afli, răspunsul ar fi în primul rând (dacă nu chiar complet) vizual. Acum încearcă să petreci puțin timp cu fiecare simț. Ce se află în cameră? Cum miroase masa? Cum s-ar simți covorul dacă ți-ai freca spatele gol pe el? Cum sună camera? (Dar dacă ar fi de două ori mai mare? Dar jumătate?) Ce gust ar avea cărțile? Ține minte: cu cât încorporezi mai multe simțuri în scrisul tău, cu atât mai bine textul respiră și dansează.

În afară de acestea, avem două simțuri suplimentare:

a. Simțul organic – conștientizarea funcțiilor interne ale corpului, de exemplu, bătăile inimii, pulsul, tensiunea musculară, durerile de stomac, crampele și respirația. Uite, eu am stat aici scriind prea mult timp deja. Am nevoie de un masaj.
2. Simțul kinestezic – simțul de relație cu lumea din jurul tău. Când ai rău de mare, lumea din jur se încețoșează. Copiii se învârt, se rostogolesc pe dealuri sau pe pante înclinate pentru a stimula acest simț, care le provoacă bucurie, exaltare. Pe mine mă ia amețeala doar când mă gândesc la asta! 😊

4. Răspunde la întrebările de mai jos:

• Cum ai denumi obiectul pe care l-ai ales?
• Ce alt nume i-ai mai da în afara celui cel pe care-l are deja?
• Povestea lui i-ar purta numele sau ar avea alt titlu?
• De ce ai ales tocmai acest obiect pentru a-i face cunoscută povestea?
• Cum a ajuns acest obiect în viața ta?
• Ce rol are acest obiect în viața ta? I-ai dat sau i-ai putea da un rol (scop, trebuință) diferit de acela pentru care a fost făurit?
• Ce simți / la ce te gândești prima oară când privești acest obiect? Este o amintire, un simbol, o dorință?
• Împărtășește-ne o întâmplare legată de acest obiect.
• Are un loc anume sau i-l schimbi cu ușurință? Ce alte obiecte sunt în jur? Care este relația cu ele (dacă există vreuna)?
• Dacă ar fi să-l poți oferi, cui i l-ai da și care ar fi motivul?
• Cine crezi că l-ar aprecia în afară de tine și de ce?
• Dacă l-ai vinde, care ar fi calitățile pe care le-ai pune în valoare pentru a părea cât mai atractiv?
• Dacă ar prinde viață, ce emoții, sentimente, dorințe, frici ar avea? Dar tu în relație cu el?
• Prin ce aventuri ar trece? Ar avea prieteni? Dar dușmani?
• Ar avea puteri deosebite? Dacă da, ce puteri?
• Dacă ar putea vorbi acum, ce ți-ar spune?
• Dacă te-ar auzi, ce i-ai spune?

În încheiere, îți precizăm că lista nu este exhaustivă iar povestea poate răspunde la una, două sau chiar toate întrebările.

Tu ești scriitorul, poți folosi și scrie ce vrei!

Cu drag,
Echipa Celular